Norvegiana de padure este o rasa de pisici domestice originara din Nordul Europei. Se spune ca aceasta ar fi ajuns in nordul Europei acum cateva sute de ani, ca descendent al pisicilor domestice aduse in Europa de catre romani, insa exista mentiuni cu privire la pisici de talie mare, cu par lung si in mitologia scandinava. Atata timp cat miturile scandinave isi au originea intre anii 800 ihr si 1100 ihr, este de la sine inteles ca pisicile domestic cu par lung exista in Norvegia de foarte mult timp. Mitologia scandinava pretinde ca pisicile de casa ale Vikingilor erau Norvegiene de padure. Vikingii ar fi plimbat pisicile cu ei in toata lumea (ca sa le protejeze rezervele de grane) si asa s-ar explica si numarul mare de pisici cu par lung din Normandia (o regiune in Franta) si poate chiar si pe cel din Statele Unite. In anul 1559, preotul norvegian de origine daneza, Peter Clausson Friis care era foarte interest de natura, a impartit lynxul in trei tipuri : lynx lup, lynx vulpe si lynx pisica. Se presupune ca ceea ce Peter Clausson Friis numea lynx pisica – ar fi de fapt Norvegiana de padure.

    In anii 1930 norvegienii interesati de pisici si-au indreptat atentia catre pisicile din padure, totusi abia la inceputul anilor 1970, cand a fost observata o scadere masiva a numarului de pisici (in urma ruralizarii salbaticiei norvegiene) au fost incepute programe serioade de “breeding”. In anul 1975 crescatorii entuziasti au format “Clubul Norvegienelor de padure” (Norsk Skogkattering) si déjà in 1976 rasa a fost recunoscuta in Federatia Felina Internationala FIFe, cea mai mare organizatie felina din Europa.

Ipoteza ca norvegiana de padure a evoluat ca rezultat al selectiei naturale cauzata pe climatul aspru din Norvegia, se bazeaza pe caracteristicile specifice a acestei rase. O parte din aceste caracteristici se gasesc si la alte rase, dar nici una din ele nu are aceasta combinatie unica care permite norvegienelor de padure sa supravietuiasca in salbaticia Norvegiei.

    Norvegiana de padure este o pisica medie spre mare si mare cu un corp puternic. Atat masculii cat si femelele au pieptul lat si o distanta mare intre umeri. Atunci cand labele sunt exstinse putem observa degete lungi cu gheare foarte mari. Picioarele sunt lungi si puternice, avantajul acestui lucru este ca stomacul nu este tarat prin zapada, permitandu-le sa pastreze caldura. Mai mult decat atat, picioarele din spate sunt mai inalte decat cele din fata, permitandu-le astfel sa se catere si sa se dea jos cu o foarte mare usurinta din copaci. Corpul este foarte musculos, in special coapsele si pieptul. Exemplarele de Norvegiene de padure au perioada de crestere de pana la 4 ani si  pot ajunge la o greutate de 4-6 kg female si 5-8 kg masculii.

    Capul  este bine proportionat  si da impresia de pisica salbatica mereu atenta si in stare de alerta. Vazut din fata, capul este triunghiular,  iar din lateral se poate observa un profil lung si drept, terminat cu o barbie foarte puternica. Ochii sunt mari, usor ovali si asezati in pozitie oblica;  urechile sunt asezate astfel incat sa urmeze linia dreapta a obrajilor. In varful urechilor pot fi observate smocuri de par, iar in interiorul urechii se gasesc fire de par foarte lungi.

   Norvegiana de padure poate fi gasita intr-o variata gama de culori si desene (cu sau fara alb). Nu sunt permise culori ciocolatii sau lila, desene cu point (masca) si nici dilutii.

    Ca si TEMPERAMENT : sunt in primul rand niste pisici jucause, prezente, inteligente si iubitoare, carora le place sa interactineze cu omul. Norvegiana de padure fiind o rasa naturala trebuie sa fie inteligenta pentru a putea supravietui in salbaticie. In vremuri de restriste si infruntatnd temperaturi aspre doar animalele inteligente pot supravietui. Totodata norvegiana de padure este curajoasa si temerara. De obicei nu devine agitata si nervoasa, ci accepta si se adapteaza cu o foarte mare usurinta noilor conditii. Nu exista nimic care sa va impiedice sa tineti o norvegiana de padure in apartament atat timp cat ii asigurati si modalitati de catarare. Daca este posibil sa le fie  asigurate si spatii afara (in balcon securizat cu plasa sau in curte) in mod cert se vor bucura de cei mai inalti copaci, datorita picioarele din spate mai inalte decat cele din fata. Sunt printre putinele feline care se pot da jos din copaci cu fata. Norvegienele de padure, in special femelele, sunt vanatori inzestrati si pot chiar sa prinda pasari mici aflate in zbor.

    Ca pisica de monta, Norvegiana de padure este o pisica sanatoasa si fara complicatii. Desi apreciaza implicarea stapanilor in cazul montelor sau a nasterilor, sunt perfect capabile sa se descurce si singure in aceste situatii.

Norvegienele de padure locuiesc fara probleme cu familii numeroase, care au copii. Sunt mereu active, dar in acelasi timp sunt extreme de independente si nu vor fi niciodata “pisici de poala”. Desi sunt pisicile unui singur om, nu sunt neprietenoase si neinteresate de ceilalti membri ai familiei. In cazul in care nu se simt bine, sunt bolnave sau sunt triste, ele cauta exclusiv compania “omului sau”. Daca fiecare membru al familiei doreste sa aiba o relatie apropriata cu o pisica, atunci este necesar ca fiecare sa aiba norvegiana lui.

Datorita inteligentei native si a energiei sale, norvegiana de padure este o pisica usor dresabila, care asimileaza foarte usor mici trucuri prin joaca, invata sa mearga chiar in lesa,  ori sa vina cand este chemata si sa se potoleasca, atunci cand este apostrofata.

    SIngurele probleme de ordin genetic semnalate la norvegienele de padure sunt GSD IV si PK deficiency. GSD IV sau boala stocajului de glycogen de tip IV este o boala ereditara recesiva ce se caracterizeaza prin supraincarcarea organelor cu glycogen. Gena fiind recesiva este usor tinuta sub control de crescatori prin teste genetice, excluzandu-se de la monta pisicile purtatoare. Este foarte important de stiut ca daca doua pisici purtatoare ale acestei gene sunt imperecheate, puii lor se vor naste bolnavi. Un pui afectat de aceasta boala are o speranta de viata de maxim 18 luni, boala fiind una dificila. La fel de important este de stiut si faptul ca pisicile care sunt purtatoare nu sunt neaparat bolnave si pot trai fara probleme pana la adanci batraneti. PK deficiency sau deficienta de piruvat este o gena care induce anemie, iar aceasta gena ca si cea de GSD IV este recesiva dar poate fi controlata prin teste genetice, excluzandu-se de la monta pisicile purtatoare.

    Este de altfel recomandat ca si orice alta pisica de altfel sa aiba macar nual facute toate analizele necesare de sange si urina si un control cardiologic.

    Impresia generala despre norvegiana de padure este aceea de pisica mare, musculoasa si eleganta, mereu atenta si in stare de alerta.

   

    O Norvegiana de padure o poti cumpara, dar nu poti niciodata sa o “ai” !

​

Anda-Elena Porumb

Felisa RO*Phoenix’s Cats

www.phoenixcats.ro